Richard II - Perfect. Simplu. Japonez


Richard II - Perfect. Simplu. Japonez
Credit foto Maiko Miyagawa

Cum iti dai seama ca tocmai ai asistat la un spectacol memorabil? Vezi la finalul piesei un om de teatru aplaudand in picioare, cu lacrimi in ochi, desi fusese la repetitii si te trezesti a doua zi fredonand melodia de tango cu care a inceput, a continuat si s-a terminat spectacolul.

Mai sunt si alte indicii, dar am se le iau pe rand. Nu stiu daca in limba japoneza exista perfectul simplu, dar graiul oltenesc din subtitrarea de la Richard al II-lea a fost prima surpriza care mi-a atras atentia la spectacolul Teatrului Saitama in regia lui Yukio Ninagawa.

Actorii vorbeau in limba japoneza subtitrarea fiind in limba romana si engleza. Destul de greu de urmarit si subtitrarea si jocul celor peste 70 de actori, mai ales ca este vorba limbajui arhaic folosit pe vremea lui Shakespeare.

A propos de vorbire, m-a uimit forta cu care japonezii aruncau practic cuvintele din gura, mai ales cei tineri.

Chiar daca piesa a durat 3 ore, as vrea sa revad spectacolul, de data asta concentrandu-ma pe jocul artistilor japonezi. Mai ales cei in varsta m-au impresionat, in mai multe randuri. Sa vezi un grup mare de varstinici in scaun cu rotile, care apoi se ridica si danseaza tango cu tinerii care le impingeau scaunele, cu pasi
in aer si cu rotiri tineresti, acesta a fost doar primul wow.
tango intre generatiile teatrului Saitama din Tokio

A propos de tango, stiam ca la inceputul tangoul se dansa intre barbati, nu era de bun-gust sa danseze cu femeile. Iata un tango lejer, elegant si cu umor, fara femei si fara erotism.



Al doilea wow a fost urmarindu-i tinerii actori japonezi dansand un astfel de tango, dar cu evidente accente erotice.

Sa-i lasam insa pe tineri sa sa revenim la actorii in varsta, care m-au impresionat cel mai mult. Sa-i vezi vorbind strigand din toata fiinta sau aruncandu-se in genunchi, chiar a fost impresionant. Nu mai spun despre seninatatea si naturaletea cu care-si interpretau trairile.

Al treilea element care m-a socat a fost viteza cu care se schimbau decorurile si actorii. Pe intuneric, in cateva secunde in care doar auzeai zgomote de pasi si simteai ca trece cineva pe langa tine, ghidat doar de markerii fosforescenti din podea, apareau alte decoruri sau actorii imbracati in vesminte de lupta.

Richard al II-lea se joaca si azi Vineri 15 Aprilie la ora 16:00, dar nu este singurul spectacol din
programul zilei la Festivalul International Shakespeare.

Spor!

Etichete: , , ,