Aurelia Olteanu este autoarea versurile pe care le gazduiesc azi pe blog, la rubrica Guest Post.
Nu este o autoare consacrata, dar as vrea sa stiu parerile voastre despre mesajele pe care le transmite cu ajutorul versurilor. Mi-ar mai placea sa-mi spuneti ce fel de persoana credeti ca se regaseste in spatele versurilor denumite Rătăcirea.
M-am rătăcit fără să vreau
În lumea asta, plină de durere
Şi tot te caut pe Tine, Doamne,
Rugându-Te plângând să-mi dai putere.
Păşesc încet, cu mintea răvăşită,
Dar deodată eu mă trezesc la viaţă,
Îmi vin în minte atâtea lucruri bune
Şi mă gândesc la cei ce mă aşteaptă.
O, Doamne! Eu Te strig mereu
Cu glasul stins şi tremurat,
Ştiu c-am greşit, tu să mă ierţi
Şi nu mă lăsa în păcat.
Mi-e dor de libertatea mea,
Mi-e dor şi de copiii mei,
Mi-aş da şi inima din mine
Să fiu acum lângă ei.
Toţi îngerii de sus din cer
Aş vrea să le vegheze paşii
Şi tot mereu să le şoptească
Să fie buni şi drepţi în viaţă.
Spor regasitor!Etichete: Craiova, cultura, guest post, ONG, social
