Eram la Budapesta la un workshop pe teme de comunicare si toata lumea vorbea (mai bine sau mai rau) limba engleza.
Spre sfarsitul workshop-ului am vazut pe Facebook ca una dintre organizatoare este profesoara de franceza. Am zis sa-i fac o surpriza si am intrebat-o ceva in
franceza. S-a bucurat si am continuat discutia in franceza, pana cand unul dintre colegii de la workshop ne-a intrebat in engleza in ce limba vorbim...
Mie mi s-a parut incredibil ca nu recunoaste limba franceza. Nici eu n-am invatat germana, dar imi dau seama daca cineva vorbeste aceasta limba. La fel maghiara sau limbi din spatiul rusesc. Mi se pare ca exista o anumita "muzicalitate" a fiecarei limbi, dar revin la final cu acest aspect.
Pana atunci sa observ ca "ghicirea" limbii vorbite tine de context. De exemplu, dupa ce am fost in Grecia de atatea ori, stiu cand cineva vorbeste in limba greaca, chiar daca nu inteleg ce spune. Nu mai zic ca pe vremea lu' ceasca, urmaream programele TV ale vecinilor sarbi si bulgari, asa ca mai inteleg cate ceva si stiu cateva cuvinte.
Alt exemplu. Chiar daca n-am fost niciodata in Italia si o singura data in Spania (Catalunia), stiind romana si franceza, inteleg destule cuvinte in italiana si spaniola.
Acesta este contextul meu, dar am inteles si contextul celui care a pus intrebarea. Respectivul venea din spatiul iugoslav, inconjurat de tari in care se vorbeste sarbo-croata, fara sa invete la scoala franceza si fara vreo afinitate speciala pentru Franta.
20% mi se pare un procent cam mic pentru o tara latina in care limba franceza se invata in scoli, dar este un procent corelat cu realitatea, care arata ca
franceza devine un fel de limba exotica.
A propos de muzicalitatea limbilor straine, hai sa incheiem intr-o nota amuzanta :)
Spor interpretator!Etichete: cultura, educatie, vacanta
