Speram ca voi castiga premiul de la
Delaco asa ca i-am intrebat inca de atunci pe reprezentantii World Vision cum sa fac sa impart din bucuria mea la copii care nu prea au parte de bucurii.
N-as fi vrut sa duc produsele la vreo casa de copii fara sa am siguranta ca ajung la cine trebuie. Dupa actiunea de la Scaiesti m-am convins ca World Vision chiar cunoaste comunitatile si nevoile lor.
Am mai facut eu fapte bune, indirect, bagand o suma mai mare sau mai mica intr-o cutiuta de carton. Sau am dus haine pe care nu le mai purtam la biserica, insa de data asta a fost altfel. Gandul meu bun s-a materializat direct la fiinte vizibile si adevarate.
Initial pregatisem 15 plase dar cand
Ana Maria mi-a spus ca mai bine 10 dar mai pline, pentru ca sunt familii cu multi copii, am zis ca stie ea ce facem.
Pe urma cand am vazut ca bunica se lauda cu cei 4 nepoti si cu inca 3 care erau la alt copil, am inteles pe deplin.
Cand fetita mica si desculta, dar mai vorbareata decat sora cea mare, ne-a spus o poezie, mi-am dat seama ca n-au parte de foarte multe "serbari" acesti copii.
La alti copii s-a intamplat ca ei sa fie singuri acasa cand le-am dus produsele Delaco. Din nefericire altii erau singuri tot timpul, dupa ce si bunicul lor s-a stins cu cateva luni in urma.
In astfel de cazuri o strangere de mana, o privire in ochi si un multumesc au fost suficiente. Fara poze, fara alte cuvinte si fara sa stiu cat conteza o plasa cu branzeturi pentru 3 copii singuri.
Am fost uimit de sinceritatea lor si de motivele simple de a se bucura.
Ana Maria imi zisese ca atunci cand i-a intrebat ce vor sa le aduca Mos Craciun, unii au raspuns sincer si din suflet: "o punga cu pufuleti".
L-am intrebat si eu pe un baietel daca a fost cuminte si daca va primi ceva de la Mosul. Mi-a raspuns sincer ca a fost "asa si asa" si spera sa vina Mos Craciun si la el.
Unul dintre ei uitase sa zambeasca. Noroc ca doamna care-l cunostea i-a zis ca vrea sa vada daca are dinti.
Sper ca le-am facut o mica bucurie si sunt sigur ca oricine ar fi castigat premiul s-ar fi gandit sa-i bucure si pe altii. Eu ma bucur cel mai mult ca planetele s-au aliniat asa de bine si ca am putut sa fac o fapta buna alaturi de Delaco si de World Vision.
Daca n-as fi avut produsele Delaco nu s-ar fi materializat astfel gandurile bune. Daca n-ar fi fost World Vision n-as fi stiut despre existenta acestor copii. Daca n-ar fi fost e-mail-ul de la Chinezu, n-as fi vazut cu ochii mei cum se desfasoara astfel de actiuni in cadrul programului
Donator de viitor.
In fine, daca n-ar fi fost SuperBlog n-as fi avut ocazia sa castig premiul. Dar asa a fost sa fie si sa se alinieze toate. Sunt sigur ca oricare super-blogger ar fi facut la fel, donand in felul lui o parte din bucurie.
Va las cu mai multe imagini de la
actiunea de ieri si cu speranta ca si alti copii vor beneficia de materializarea unor ganduri bune.
Spor!Etichete: blogosfera, Romania, social
