Povestea SuperBlog, negru pe alb

Povestea SuperBlog, negru pe alb
Salut, sunt Otilia și povestea SuperBlog a început pe Negru pe Alb. Este a doua oară când particip și mă bucur, într-adevăr nu am luat note foarte bune, dar am reușit ce mi-am propus: să nu mai iau nici un punct de penalizare. Ăsta a fost primul lucru pe care am vrut să îl învăț de la prima ediție și mi-a ieșit.


Și să încep cu începutul. Anul trecut cineva mi-a trimis un link, dacă tot mai scriu pe blog, să arunc un ochi și pe asta. Și așa am participat la ediția din toamnă. Habar nu aveam cum va fi, ce înseamnă, sentiment pe care probabil l-au încercat și alții/altele în această ediție de primăvară, dar l-am dus până la capăt și am așteptat cu emoție Gala.

Aveam să cunosc oamenii cu care am concurat față-n față. Am plecat eu cu trenul din Moldova mea la București într-un început de decembrie 2012 și am avut ocazia să cunosc oameni minunați. M-am împrietenit cu Ecaterinca și Luciana care m-au și convins până la piesa de teatru să ies cu ele și s-au alăturat Emil, Ramona, Laurențiu și evident Daniel.

Cu Emil și Daniel am vorbit cel mai des, ba chiar primul meu guest-post pe blogul lui Daniel l-am scris.

Acum din nou SuperBlog, o ediție de primăvară. În primul rând mi-am propus să scriu la timp. Asta mi-a ieșit de minune și mă bucur. Au fost probe la care mă așteptam să iau note mai mari, altele la care să iau mai mici, dar asta e, din fiecare lucru înveți câte ceva. Iar de la SuperBlog până acum am învățat numai de bine, inclusiv să scriu mai des, mai mult, sper eu și mai bine.

Sper să ajung la Gala și acum, dar încă nu promit nimic.

Oricum Spring SuperBlog a fost o experiență frumoasă care te pune la scris și la gândit.

Etichete: