Natural, ca Aloe Vera: Curajul de a comunica si a concura

Guest post by Albert Budica

Am avut, pana acum, norocul sa muncesc in medii foarte diferite si am avut de invatat din toate, primind si privind provocarile ca pe o sansa reala de a ma dezvolta.

Am muncit in Istanbul-Turcia ca vanzator de covoare lucrate manual, dar si in Basel - Elvetia, ca analist pentru liderul mondial in agribusiness Syngenta, fiind implicat activ in departamentele de strategie, finante, comunicare etc. Altfel spus, am vazut si invatat multe, atat pe strada, vanzand covoare, dar si in super-birouri, realizand rapoarte complexe si macro-uri pentru Excel sau prezentari in Power Point.

Experienta din Turcia mi-a demonstrat ca, pentru orice mica realizare, trebuie sa muncesti enorm si nimic nu trebuie sa te opreasca sau sa te descurajeze, iar responsabilitatea pentru aproapele tau sa nu se piarda, fiindca in viata nu avem parte numai de lapte si miere.

Oportunitatile apar la fiecare cateva minute, ore, zile, luni sau ani, in functie de cat de activ esti sa le gasesti, cat de mult doresti sa le creezi si de conexiunile pe care ti le castigi si cultivi in mod profesionist, fara a urmari doar interesul personal si imediat. Drept exemplu de curaj, implicare si responsabilitate sta entuziasmul unui copil care vinde umerase sau jucarii, pe care el probabil nu si le permite, dar, considerand ca in unele situatii el este capul familiei si are responsabilitatea sa-i hraneasca pe ai lui, perspectiva se schimba.

Astfel de situatii, chiar daca ar induiosa, foarte probabil, lumea occidentala, sunt destul de comune in Istanbul. Aceeasi responsabilitate se poate vedea si in cazul in care, daca o femeie este deranjata de un trecator pe strada, toti BARBATII abandoneaza ceea ce fac in momentul respectiv si iau atitudine, cerand socoteala agresorului pentru purtarea inadecvata. Acesti oameni, chiar daca uneori se lupta pentru supravietuire, se simt responsabili pentru mediul in care traiesc si incearca sa faca o diferenta. In multe cazuri reusesc fiindca se implica si au curajul sa infrunte viata.

Un exemplu relevant, de data aceasta din Elvetia si privind comunicarea o constituie vizita unui grup de parlamentari din cantonul Basel la una din fabricile deschise de compania unde am lucrat. Aceasta vizita a fost facilitata, ca reprezentant al companiei, de un coleg englez cu multa experienta in management si mai ales in comunicarea corporate si in relatiile cu autoritatile, in multe locuri din lumea intreaga. Colegul meu a ramas foarte impresionat de modul in care a decurs comunicarea: la inceputul vizitei oficiale, unul din parlamentari a iesit in fata si a spus ca el va media din partea parlamentarilor respectiva discutie, in special la partea cu intrebari si raspunsuri.

Colegul meu a prezentat principalele puncte de vedere ale companiei, iar la sfarsit, cand a inceput sesiunea de intrebari si raspunsuri, coordonatorul elvetian a rugat colegii sa adreseze fiecare maximum 3 intrebari, pe care el le-a notat intr-o agenda. Daca anumite intrebari se suprapuneau sau se completau, cerea permisiunea colegilor sa o reformuleze astfel incat raspunsul sau sa le ofere tuturor informatiile dorite.

Discutiile dintre parlamentari pentru stabilirea intrebarilor au durat ceva timp, insa, cand sesiunea de organizat discutiile s-a incheiat, totul s-a simplificat: colegul meu a raspuns pe rand la intrebari, intrebandu-i apoi pe cei care i le adresasera daca sunt multumiti sau doresc clarificari suplimentare. Astfel, totul s-a rezolvat in mai putin de o ora, iar toata lumea a plecat lamurita de la respectiva intalnire importanta pentru comunitate.

Am prezentat aceste doua exemple fiindca eu cred ca din fiecare situatie am avut de invatat. Am invatat ca, daca reusim impreuna sa trecem de teama de esec, sa acceptam concurenta ca pe un lucru pozitiv si sa invatam din competitiile pe care viata le pregateste pentru noi, sunt sanse reale sa devenim mai buni pe zi ce trece.

Acelasi context ne straduim sa-l cream si in competitiile SuperBlog: sa oferim sponsorilor si bloggerilor un context pozitiv in care sa se cunoasca si sa comunice, fiindca din aceasta comunicare toti au de castigat. Din experienta celor 6 editii SuperBlog, am ajuns la concluzia ca, pentru bloggeri si sponsori deopotriva, cel mai mult conteaza pentru oameni recunoasterea si implicarea intr-o adevarata comunitate, iar valoarea premiilor nu asigura intotdeauna o participare sau o implicare sporita. Incurajam si sustinem creativitatea si suntem mandri ca prin intermediul SuperBlog au fost descoperiti sute de bloggeri talentati - de noi si mai ales de specialistii de marketing si PR ai companiilor-sponsori.

Tocmai de aceea, in spiritul curajului de a comunica cu blogosfera si a responsabilitatii de a ne implica si de a forma mediul online pe care toti ni-l dorim, ne incurajam clientii si partenerii media sa comunice si sa colaboreze cu bloggerii. Chiar daca nu avem toti mereu aceleasi pareri, intotdeauna se poate identifica o

punte de comunicare. Mai mult, pentru cei interesati de social media, se stie deja ca, din 100 de oameni care vad o postare sau "asculta" un subiect, o singura persoana isi exprima parerea. Ceilalti doar vor parcurge informatia fara sa se implice si, chiar daca nu vor avea atunci curajul sa intervina, la un moment dat probabil tot vor intra si ei in discutie, sa te sustina sau nu, cand vor avea timp sau subiectul ii va interesa suficient de mult.

Sa atragi in aceasta comunicare online eficienta sponsori si bloggeri nu este facil, dar este o provocare ce merita asumata. Cum spunea si Thomas Alva Edison, "Oportunitatea este ratata de majoritatea oamenilor fiindca este imbracata in salopeta si arata ca munca". Nici SpringSuperBlog 2013 nu a facut exceptie de la aceasta regula, fiindca s-a muncit mult. S-au scris si jurizat zeci si sute de articole, discutiile pe grupul Facebook, Twitter sau pe super-blog.eu au fost aprinse, dar si amuzante uneori, iar comunitatea superbloggerilor s-a dezvoltat constant, castigand sustinatori precum Daniel si sponsori noi precum Jolidon, Farmec, Paralela 45 sau Reeija.ro.