Dacă cumva vă gândeaţi că e vorba de mine, ete că nu, v-aţi înşelat. N-am fost şi nici nu voi fi altceva decât un Inel al lui Gyges.
Simpla participare, câteva premii obţinute, un loc onorabil în primii 21 de participanţi în 2012, polemicile la care am participat sau pe care le-am născut, probele pe care le-am scris cu drag sau cele care nu mi-au zis nimic…nu fac din mine Superblogger!
Nu mă întrebaţi de ce mai particip, n-am un răspuns complet, nici aşteptat. Prima dată a fost din curiozitate, a doua oară de nervi- da, ceva de genul, ia că nu m-am enervate destul!, acum în primăvară n-a mai fost să fie decât…3 probe.
Am admirat întotdeauna plăcerea sinceră cu care participă oamenii la concursuri, cu care se avântă în chestiuni necunoscute, cum pot sta- de bună voie- în faţa juriului spre tăiere, cum se pot mulţumi oamenii cu puţin când toate coordonatele arată altceva, cum pot continua după atâtea dezamăgiri. Iar unii mai şi câştigă! Chapeau!
Revin la retorica din titlu. Să fie oare cei care câştigă superbloggeri, iar perdanţii mai puţin? Nu ştiu. Dar chestia asta că toţi sunt super, dar numai unii ultra e puţin copilărească şi niciodată n-am crezut în ea. Nu, dom’le, uneori mai câştigă cei mai buni, dar, doar uneori. Deschid lista cu ouă, roşii şi alte haltere de aruncat în mine!
Fiţi liniştiţi, e ok! Cred că trebuie apreciată perseverenţa, dar e clar că nu toţi merităm titlul de superblogger. De ce? Pentru că nu trebuie confundat entuziasmul
cu talentul- oricât am vrea! Cine decide ce şi cum? Nu ştiu, poate că în primul rând bunul simţ al fiecăruia, apoi un pic juriul, apoi un pic ceilalţi coechipieri, un pic rămânând în umbră…
Dacă vrei, dacă mai şi poţi, dacă mai eşti şi dorit e clar: eşti superblogger! Reţetă clasică, dar doar atât, uneori greşită sau nerespectată.
Cu toate că am participat doar la 3 probe, în această ediţie; cu toate că am primit note foarte mari(de la 93 în sus), cu toate că enervez pe multă lume şi reuşesc să-mi fac puţini prieteni…cu toate astea nu mă pot numi superblogger! De ce? Pentru că, scrisul pentru mine e egoist, neadvertorial, necerut şi foarte puţin oferit, cântărit şi necenzurat de limite- oricare ar fie ele. Aşa că, nu mă încadrez.
Primii clasaţi anul acesta îmi sunt foarte dragi. Scriu frumos, deschis, viu, împingând înţelesurile spre alte graniţe. O fată şi un băiat. Frumoşi, compleţi, darnici în idei, creativi şi minunat de empatici. N-a fost ediţie în care să mă bucur mai mult de cei care sunt în fruntea clasamentului! Aşa oameni, mai rar! Sunt subiectivă? Normal! Ce, juriul a fost altfel?
Bucurii să aveţi şi să participaţi cât doriţi şi puteţi dovedi ceva, orice! Daniel, îţi mulţumesc că m-ai lăsat să-ţi umplu pagina de coji de ouă, roşii storcite şi resturi de cuvinte- eşti un drăguţ!
Felicitări tuturor pentru bucuria de-a trăi, de-a scrie, de-a împărtăşi, de-a pierde sau nu timpul cu ceilalţi, de-a fi voi sau alţii. O primăvară frumoasă!
Rodica- ‘’Luna lui Brumărel’’
Etichete: guest post
